Academician

Cand eram mic, pentru a ma impaca atunci cand raceam in toiul verii si trebuia sa stau departe de inghetzata care imi place tare inca de pe atunci, tata imi spunea ca toti fraierii racesc  iarna, doar desteptii fac treaba asta in toiul verii.....pastrand traditia pot sa ma numesc academician in toata regula, pumn de pastile, tuse, nas curgand si gata zugravit tabloul unei noi raceli in luna august:))))

Lasand la o parte ca sunt un misogin cinic, intotdeauna m-au amuzat muierile care vor cu orice pret sa arate lumii cat sunt ele de destepte. Sunt specia aia cu frustrari majore legate de faptul ca sunt de la tara, sarace, sunt urate, iar barbatii li se par cei mai mari dusmani tocmai pentru ca nu le observa inteligenta aia pe care ele cred ca o au si lumea e teribil de nedreapta cu ele si nu vrea sa observe cat sunt ele de minunate pe langa toate "strambele" frumoase in jurul carora roiesc barbatii, mai ceva decat albinoii la miere:)))) Sunt fetele alea sarace, cu cosuri pe fata si la19 ani care cred ca daca au reusit sa faca o facultate  ele chiar sunt intelectuale, ce-i drept lucru adevarat la ele in sat, dar total neinteresant in rest. Specimenele de care scriu eu acum sunt alea care nici pe alte muieri nu le suporta ca "nu au ce discuta cu toate frivolele".... mai sunt multe de spus, dar pana sa si scriu despre ele e plictisitor, m-am apucat sa scrisu ca de curand am revazut una de genul asta peste care timpul a trecut necrutator si dintr-o femeie hatra si urata, singura evident, a facut o baba abjecta cu aceeasi rautate si prefacatorie ieftina fata de toata lumea, bleah, bleah, bleah
Ca sa nu mai scriu eu mult despre asta, e de ascultat ce spune Margineanu, e chintesentza:)))
http://www.youtube.com/watch?v=6JkBXtjRPos

Undeva.....

Undeva, dupa, peste sau in fata unui curcubeu parca ne regasim o mutenie pe care am pierdut-o sau pe care nu stiam ca o avem.............cand ce iubesti e langa tine ai o senzatie din aceea de caldura iarna pe vant in fata semineului, imbratisati frigul nu se mai aude macar.......
Am redescoperit melodia asta dupa ce ani de-a randul am purtat-o cu mine in memorie, ca melodia ce insoteste spre moarte un personaj dintr-un film si apoi ca si coloana sonora intr-o reclama la o apa minerala pe care nu o beau niciodata, dar fascinatia fata de curcubee a pastrat-o vie in memoria mea afectiva, i think...
http://www.youtube.com/watch?v=WBVqFBwwX7E

si azi....

Se spune ca exista muzica ce se sculta iarna, care se asculta vara precum fiecare anotimp cu muzica lui....poate e adevarat, dar la fel se spune ca sufletul nu are anotimp, motiv pentru care el......cu pianul sau imi aduce toate anotimpurile si amintirile in inima in orice anotimp...
http://www.youtube.com/watch?annotation_id=annotation_285895&feature=iv&v=WWbQThW74h0

De azi...

Tot mai des experiente pe care nu le credeai ca sunt pentru tine te fac sa tzipi pe muteste de fericire si de bucurie. Cred ca cea mai grea parte a unei bucurii este sa nu poti sa o imparti, sa nu poti vorbi despre ea, sa nu poti fi vanitos, ingamfat, bucuros ca te bucuri de bucuria ta...... dar spre deosebire de cei care nu au bucurii tu ai bucuria si o pastrezi in suflet si in tot sangele care se buluceste sa iti inunde corpul sa te faca si simti cum iti plesneste inima de bucurie sau cum tamplele parca iti pacane de tensiunea unei bucurii de care te bucuri:)))
Uneori vrei sa vezi oameni, alteori iti doresti sa privesti prin ei, daca ai sufiecienta experienta si sange rece ajungi sa poti sa te joci cu cei din jur si sa le dai impresia ca ii vezi cand, de fapt, ei sunt pe o mare lista de ignore sau ca vorbesti cu ei, cand habar nu ai despre ce vorbesc ei, la fel ca in reclama de la Vodafone ajungi sa le spui senin " ce spui tu?"
dar bucuria ta ramane in inima si urla nebuna reusind sa umple toate ungherele corpului si sufletului tau agitat, dar totul pe muteste, pentru ca totul are un pretz